Parteneri
Real Life SRL

ANOREXIA SI BULIMIA NERVOASA LA ADOLESCENTI

 

Debutul anorexiei nervoase si a bulimiei nervoase se situeaza incepand cu 11 ani pana la varsta adulta.

Indivizii cu anorexie nervoasa si bulimie nervoasa au unele caracteristici comune.

 

Debutul acestor tulburari

  • se situeaza dupa o perioada de regim intens
  • persoanele afectate sunt, in majoritatea lor, femei (90%) care vor sa fie zvelte, dar in acelasi timp le place sa manance.

Ambele categorii au in comun

  • teama de obezitate si
  • o perceptie distorsionata cu privire la propriul aspect fizic si greutate.

Intre varstele de 11 si 13 ani, fetele devin tot mai constiente de greutate si incearca sa slabeasca exact in perioada in care cresterea in greutate este normala datorita pubertatii.

Fetele care se maturizeaza mai repede sunt supuse unui risc mai sporit de tulburari de nutritive decat cele cu o maturizare mai lenta.

Anorecticii nu se mentin la o greutate corporala normala, ei cantarind mai putin de 85% din cat ar trebui.

ANOREXIA NERVOASA

Tipic pentru anorexia nervoasa este refuzul de a se mentine la o greutate minima acceptabila.

Indivizii afectati de aceasta tulburare au in mod constant o greutate cu cel putin 15% sub cea considerata normala.

Conform criteriilor de diagnostic CIM-10, greutatea minima inseamna un indice de masa corporala (IMC) egal sau mai mic de 17,5 kg/m2 - pentru adulti (pentru copii se vor consulta graficele corespunzatoare varstei). 

Teama profunda este principalul factor care ii motiveaza pe anorectici sa-si monitorizeze aportul de hrana, in asa masura incat tulburarea le poate fi fatala.

Temandu-se sa nu se ingrase si avand o perceptie distorsionata in ceea ce priveste aspectul fizic si proportiile lor, indivizii cu anorexie nervoasa

-       pierd initial din greutate abtinandu-se de la alimentele hipercalorice,

-       pe parcurs, ajung la constrangeri mai dure, dieta lor limitandu-se la cateva alimente hipocalorice, cum ar fi telina.

 Criteriile de diagnostic, conform DSM-IV-TR(APA 2000) sunt:

-       mentinerea unei greutati sub 85% din cea normala,

-       teama excesiva de a nu creste in greutate sau de a nu devein gras;

-       perceptia distorsionata asupra formei corpului si

-       absenta a trei cicluri menstruale consecutive (amenoree).

Adesea, anorecticii au impresia ca sunt mai puternici daca isi pot controla dorinta de a manca.

Alte caracteristici sunt:

-       sentimentul de insuficienta,

-       perfectionalismul,

-       inhibarea exprimarii emotiilor si a spontaneitatii,

-       modul de gandire rigid si

-       o nevoie puternica de a controla influentele din mediu.

-       In mod inerent, conceptul de sine si stima de sine sunt practice sinonime cu imaginea fizica la aceste persoane.

 Anorecticii considera:

-       pierderea in greutate o realizare iar

-       autoinfometarea - tarie de caracter.

       

         Avand o perceptive distorsionata cu privire la proportiile corpului lor,

          nu-si dau seama ca li se vad oasele sau ca

          din cauza malnutritiei, sunt ca niste schelete ambulante.

 

 

Din punct de vedere fiziologic, dieta lor saraca poate cauza si problem grave de sanatate.

Uneori refuzul de a manca face necesara interventia medicala - hranirea prin tuburi de exemplu , pentru a se evita decesul.

Subtipuri de anorexie nervoasa

Exista doua tipuri de anorexie nervoasa:

  1. subtipul restrictiv - cel mai cunoscut. In acest caz, indivizii afectati isi mentin un nivel scazut de greutate prin regimuri severe, post sau     exces de exercitii fizice si in general, nu mananca exagerat pentru ca apoi sa vomite. 
  2. subtipul mancat compulsiv/purgare - mananca mai mult decat ar face de obicei, iar apoi isi provoaca varsaturi sau iau laxative. Unii dintre ei nu ‘’infuleca’’in adevaratul sens al cuvantului, dar chiar si atunci cand consuma o cantitate redusa de alimente, se straduiesc sa elimine din corp. De obicei activitatile de hiperfagie si eliminare se desfasoara regulat (saptamanal). 

Ciclul anorectic porneste de la teama de obezitate si de la o imagine distorsionata asupra corpului. De aici, se ajunge la autoinfometare, care duce la preocuparea pentru mancare.

In cele din urma, anxietatea si depresia ajung sa fie prezente in fiecare faza a acestui ciclu.

Prevalenta si evolutie

Aproximativ 1% din populatie este diagnosticata cu anorexie nervoasa in cursul vietii si se estimeaza ca acest procent este in crestere.

Perioada de debut tipica este intre 14 si 18 ani.

Tulburarea afecteaza in principal femeile,aproximativ 90% dintre cazuri si este mai pronuntata la adolescentele din familiile caucaziene (include si populatia Romaniei) din clasele medii si superioare.

Prognosticul este mai bun in cazurile cu debut mai precoce.

-       Procentul recuperarilor este mai mic, doar 10% dintre cei afectati revenindu-si complet si 50% partial.

-       Aproximativ jumatate din fetele anorectice ajung mai tarziu bulimice.

-       Evolutia anorexiei nervoase este imprevizibila. La unii indivizi, se manifesta un episod  unic, in vreme ce la altii se observa o evolutie cronica implicand fluctuatiile de greutate, recidive si probleme de sanatate tot mai mari.

-       Scapate de sub control, infometarea cronica si pierderea in greutate pot duce la o deshidratare severa si dezechilibru electrolitic, caz in care se poate impune spitalizarea.

-       Rata mortalitatii la cei care necesita internare este ridicata (10 %) din motive de suicid, infometare, dezechilibru electrolitic sau alte complicatii medicale.

Comorbiditatea

Anorexia nervoasa se asociaza cu:

-       depresia,

-       iritabilitatea,

-       anxietatea,

-       izolarea  sociala,

-       insomnia,

-       tulburari de personalitate.

BULIMIA NERVOASA

Hiperfagia este consumarea ( intr-un interval limitat de timp) a unei cantitati de mancare mult mai mare decat ar fi normal in imprejurari similare.

Un episod de hiperfagie include doua elemente :

1)      consumarea unei cantitati excesive de alimente intr-un interval de timp ( de ex doua ore);

2)      sentimental pierderii controlului , ca urmare a excesului alimentar.

Ciclul bulimic - principala trasatura a bulimiei nervoase - consta in: hiperfagie urmata de metode compensatorii menite sa previna ingrasarea.

Printre criteriile de diagnostic se numara:

-       episoadele recurente de hiperfagie si

-       folosirea in mod repetat a unor strategii de prevenire a luarii in greutate.

-       Toate acestea trebuie sa se produca macar de doua ori / saptamana,

-       timp de minim trei luni,

-       in conditiile in care individul se apreciaza pe sine doar prin prisma greutatii si a proportiilor fizice. 

Subtipuri de bulimie nervoasa

Exista doua subtipuri de bulimie nervoasa, in functie de metodele compensatorii utilizate:

1)      subtipul cu purgare

-       varsaturi autoprovocate,

-       laxative,

-       diuretice,

-       clisme

2)      subtipul cu nonpurgare

-       infometare,

-       exercitii fizice in exces.

Din cauza sentimentelor de vinovatie si rusine asociate cu mancatul si eliminarea, bulimicii pot ramane neobservati in timp.

Hiperfagia are loc, de obicei, in intimidate, iar mancarea este consumata rapid.  

Circumstantele precipitante ale acestor episoade includ:

-       sentimental de depresie,

-       factori stresori de mediu,

-       iritabilitate,

-       tensiunea si foamea (cauzate de infometare).

Bulimicii adopta comportamente de compensare pentru a reduce numarul de calorii din corp, insa practica varsaturilor repetate are mai multe efecte secundare negative. In timp acizii, din stomac pot deteriora esofagul si smaltul danturii. Studiile au mai aratat ca acest obicei ii face pe oameni sa se simta mai infometati si sa ajunga mai greu la senzatia de satietate decat in mod normal.

Consecinta este ca, bulimicii intra intr-un cerc vicios, foame devine mai puternica si astfel creste riscul repetarii episoadelor de hiperfagie - purgare.

Prevalenta

De-a lungul vietii se situeaza intre 1% si 3% , iar raportul dintre persoanele afectate de sex masculin, si cele de sex feminin este de 1/10.

Debutul este mai tardiv decat la anorexia nervoasa situandu-se la sfarsitul adolescentei sau inceputul varstei adulte.

Tulburarea devine adesea cronica, iar rata de recidiva este ridicata.

Majoritatea indiviziilor cu bulimie nervoasa au pierderi in greutate fluctuante, insa se mentin in limitele normale pentru inaltimea lor.

Tulburarile de comportament alimentar tind sa apara ca reactive la doua momente de tranzitie importante si stresante ale vietii; inceputul adolescentei si inceputul varstei adulte.

Etiologia tulburarilor de comportament alimentar

Cel mai probabil, etiologia este o interactiune complexa a unor factori biologici, psihologici si de mediu ( factori de stress din cadrul familiei sau din randul celor de aceeasi varsta).

Debutul anorexiei este mai precoce decat al bulimiei iar studiile arata ca trasaturile de personalitate si caracteristicile familiale par sa difere la persoanele de sex feminin afectate de aceste tulburari, mai ales cand este vorba despre formele cel mai puternic contrastante, cum ar fi anorexia nervoasa de tip restrictive si bulimia nervoasa de tip eliminatoriu.

In vreme ce indivizii cu anorexie de tip restrictiv tind sa fie mai rigizi, perfectionalisti si obsedati de suplete, cei cu bulimie nervoasa de tip eliminatoriu tind sa fie mai prietenosi si mai sociabili.

Printre asemanarile dintre anorexie si bulimie se numara:

•           Debutul dupa o dieta intensiva

•           Teama de obezitate

•           Preocuparea pentru silueta si mancare

•           Perceptia distorsionata asupra formei corporale si a greutatii

Riscul aparitiei unei tulburari de comportament alimentar este de sase ori mai mare daca individual are o ruda cu o astfel de patologie.

Exista o legatura intre tulburarile de comportament alimentar si nivelul scazut de serotonina. Se pare ca in familiile bulimicilor exista un istoric de obezitate maternal.

Dinamica familiala poate juca un rol important in precipitarea si mentinerea tulburarilor de comportament alimentar. Mamele fetelor cu astfel de afectiuni tind sa fie perfectioniste si sa urmeze la randul lor, diete.

Salvador, Minuchin,Rosman si Bacher (1978) au descris patru caracteristici ale familiilor anorecticilor:

  1. interdependenta membrilor,
  2. atitudinea protectoare excesiva,
  3. rigiditatea si
  4. negarea existentei unui conflict.

Aceste familii sunt vizibil preocupate de aspectul exterior si prin influenta pe care o au, impun un control strict. Din cauza acestui mediu rigid si posesiv, fetele nu reusesc sa se dezvolte independent, iar anorexia le ofera posibilitatea de a-si controla singure aportul de hrana , in acelasi timp intarziindu-le maturizarea ( nu incep viata de adult), ceea ce le prelungeste dependenta.

In familiile bulimice exista mai multe cazuri de boala (depresie si abuz de substante) decat in cele normale.

Fair, Welch, Doll, Davies, O’Connor (1977) au constatat ca, prin comparatie cu familiile de anorectici, in care se evita confruntarile deschise, in familiile de bulimici ostilitatea, conflictul parinti-copii si confruntarile sunt fatise. Aceste familii tind sa manifeste mai multe intentii de agresivitate, invinovatindu-se reciproc si incercand sa se controleze.

Sondajele cu privire la modul in care isi percep oamenii aspectul fizic in raport cu o imagine ideala, arata ca nemultumirea legata de propria persoana a crescut considerabil in ultimii 25 de ani.

Interventie si tratament in cazurile de anorexie nervoasa

Avand in vedere complicatiile fizice grave ce pot aparea, este foarte important ca, in cazurile tulburarilor de comportament alimentar, sa se tina strans legatura cu medicul de familie care asigura asistenta primara.

Obiectivele terapeutice, urmarite sunt:

  •  In anorexie
  1. cresterea in greutate,
  2. rezolvarea problemelor legate de gandurile, comportamentele si relatiile interpersonale inadaptive,
    mentinerea greutatii obtinute,
  3. tratarea problemelor comorbide, cum ar fi anxietatea sau depresia.
  •  In bulimie:
    1. se trateaza simptomele de depresie,
    2. se imbunatateste dispozitia si
    3. se reduce nevoia de implicare in episoade de hiperfagie.

Indivizii cu bulimie de tip eliminatoriu trebuie monitorizati pentru a le restriction accesul la alimentele care incita la hiperfagie ( alimente hipercalorice, cum sunt inghetata , prajitura).

Anorecticilor li se pot oferi recompense tangibile (acces la telefon, televizor, farduri) atunci cand mananca.

HIPERFAGIA

Hiperfagia este o tulburare a capacitatii de a controla episoadele de mancat compulsive, ce cauzeaza o stare de detresa pronuntata. Spre deosebire de bulimie si anorexie, in acest caz, excesul alimentar nu este urmat de strategii compensatoare (varsaturile autoprovocate, laxative, infometare sau exercitii in exces)  insa este insotit de aceleasi sentimente de vinovatie, stanjeneala, dezgust si depresie.

Episoadele frecvente de hiperfagie neinsotite de eliminare pot determina probleme de greutate, inclusiv supraponderabilitate sau obezitate.

Debutul se situeaza , de obicei, la sfarsitul adolescentei sau la inceputul varstei adulte.

Este adesea asociata cu depresia.

                      

 

HAVADTOI STELA CLARA        

asistent medical principal de pediatrie , psiholog

 

                                                                                                                   BIBLIOGRAFIE SELECTIVA:

  • Linda Wilmshurt - Pshihopatologia copilului, Ed. Polirom, 2007

Opiniile Clienţilor:

Pentru moment nu există opinii postate.Fii tu primul şi postează opinia ta

Spuneţi opinia:




COD de securitate
Trimite opinia ta