După câteva studii efectuate în unele țări est europene s-a ajuns la concluzia că 70% din generația de astăzi, cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, are fobia medicului dentist. Această dentofobie se datorează unor traume emoționale experimentate în cabinetele dentare școlare (din această observație rezultă ideea că lipsa resurselor materiale nu reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze statistice negative în domeniul stomatologiei).
Teama de medic – iatrofobie - are o influență foarte mare asupra pacienților fiindcă se instalează ca un sistem de apărare, inconștient.
În urma analizei acestui scenariu se observă că:
- Majoritatea copiilor ajung la medicul dentist după câteva zile de suferintă, ceea ce le întărește frica asociată cu medicul stomatolog;
- Procedurile utilizate în timpul tratamentului stomatologic pot produce anxietate;
- Experiențele altor colegi sau prieteni;
- Amintiri neplăcute din sălile de așteptare, legate de unele caracteristice ale acestora – mirosul specific de iodoform și eugenol, culorile pereților, atmosfera de frică etc.
- Frica generată chiar și de o simplă consultație în scopul dispensarizării;
- Frica generată de aparatură utilizată (care prezintă anumite caracterisitici specifice, ce pot genera frică – dimensiunea impunătoare, lumina puternică, sunetul deranjant al instrumentelor metalice);
- Frica generată de prezența medicului, îmbrăcat în alb și purtând o mască și mănuși de cauciuc (simpla sa prezență poate provoca panică).
- Jena, care apare mai ales în cazul adolescenților, de a avea o igienă bucală defectuoasă, carii sau alte complicații
Dentofobia poate apărea astfel încă din copilărie, în urma unor expriențe traumatizante, întărindu-se de la an la an și producând un cerc vicios ce poate duce la o igienă bucală defectuoasă.
Chiar și unul din scenariile enumerate anterior poate determina apariția sistemului de apărare în momentul întâlnirii cu medicul dentist. Una din consecințele acestei atitudini poate fi refuzul tratamentului.
Revenind la datele statistice de la începutul prezentării, putem considera că medicul dentist pediatru/școlar poartă o parte din responsabilitatea apariției dentofobiei.
Din această cauză, printre atribuțille medicului dentist școlar se numără și încercarea de a învinge și preveni dentofobia.
Prima întâlnire dintre medic și pacient este hotărâtoare pentru viitorul stomatologic al acestuia. Încrederea câștigată de medic definește relația cu pacientul și calitatea tratamentelor ulterioare. Vizită (și nu în mod necesar tratament) - trebuie subliniat aspectul ludic al acestei vizite, pentru a pune bazele unei relații de încredere.
Folosirea de pliante sau filmulețe care prezintă necesitatea consultațiilor stomatologice.
Împărtășirea propriei experiențe
Jocuri care să simuleze activitatea stomatologului (ex. simularea plombării unei carii cu ajutorul plastilinei)
Copilul poate să însoțească părintele la consultația celui din urmă pentrsu a se familiariza cu atmosfera cabinetuluiFamiliarizarea copilului cu noțiunile de igienă bucală (clătirea și periatul
ar trebui efectuată când copilul este încă sănătos, și predispus asimilării de noi informații
în timpul grădiniței (unii specialiști sugerează chiar vârsta de 1 an, 1 an și 1/2)
este extrem de important ca în timpul vizitei copilul să simtă sprijinul și înțelegerea părintelui și a medicului
părinții nu trebuie să se simtă jenați dacă copilul își exteriorizează frica, deoarece medicii sunt obișnuiți cu un astfel de comportament
Medicul stomatolog pediatru trebuie să simtă o anumită afinitate față de copii, ei fiind extrem de receptivi la sentimentele celor din jur (atât negative cât și pozitive)
Consultația și prevenția nefiind proceduri dureroase, șansele ca copilul să plece cu amintirea unei experiențe pozitive și cu dorința de a reveni cresc simțitor.
Prima vizită devine astfel o ședință de acomodare, ludică și educativă.
În funcție de urgența cazului, medicul poate decide în favoarea unui tratament formal sau a unui tratement complet.
Medicul stomatolog pediatru (ca ceilalți pediatri) trebuie să fie și un bun psiholog.
Tratamentul formal poate împiedica depozitarea amintirilor negative în subconștientul pacientului.
Tratamentul complet trebuie să cuprindă și anestezia, pentru a evita producerea unor dureri suplimentare.
Tratamentul stării de anxietate este necesar pentru ca actul medical să decurgă normal.
În acest scop, medicul paote recurge și la tratament medicamentos.
De asemena, este foarte recomandată și colaborarea cu un psiholog. Cunoștințele de specialitate ale acestuia pot contribui la liniștirea și încurajarea pacientului.
Medicina școlară dentară efectuează activități de prevenție, contribuind la conștientizarea necesității controalelor periodice și la evitarea dentofobiei.
Varga Enikő - medic dentist pediatru
Varga Krisztina Enikő- Psiholog
Liceul Teoretic Bolyai Farkas Tg.Mureș
Lucrare prezentata la Cel de-al III-lea Congres National de Medicina Scolara si Universitara, Cluj Napoca, 2012
Pentru moment nu există opinii postate.Fii tu primul şi postează opinia ta